O bicicletă second-hand merită cumpărată atunci când cadrul este întreg, transmisia nu este uzată peste limită, iar vânzătorul poate spune clar de unde provine bicicleta și cât a fost folosită. Ghidonul, șaua sau anvelopele se schimbă ieftin; cadrul și furca, nu.
Piața bicicletelor folosite este largă, de la modele de oraș cu cadru de oțel până la mountain bike-uri cu suspensii și biciclete de șosea din carbon. Tocmai de aceea o listă de verificare simplă te scutește de multe dezamăgiri, mai ales când te întâlnești cu vânzătorul pentru prima dată și ai doar un sfert de oră la dispoziție.
Ce tip de bicicletă ți se potrivește de fapt?
Înainte să deschizi anunțurile, hotărăște pe unde vei merge cu bicicleta. Pentru drumuri asfaltate și trasee scurte prin oraș, o bicicletă de oraș sau de trekking, cu aripi și portbagaj, este alegerea cea mai practică. Pentru poteci, păduri și dealuri ai nevoie de un mountain bike, cu roți mai late și frâne puternice. Bicicletele de șosea sunt rapide, dar incomode pe drumuri proaste și mai pretențioase la întreținere.
Alege apoi mărimea cadrului. Un cadru prea mare sau prea mic nu se repară cu o șa mai sus sau mai jos, iar bicicleta care aproape ți se potrivește ajunge repede să stea în garaj. Mărimea apare de obicei pe țeava șeii, în inci sau în litere (S, M, L). Dacă nu o știi, încalecă bicicleta: când stai în picioare deasupra ei, între tine și țeava de sus a cadrului trebuie să rămână câțiva centimetri liberi, iar la pedalare genunchiul nu trebuie să fie nici complet întins, nici prea strâns.
Ce verifici întâi la cadru și la furcă?
Cadrul este singura piesă care decide dacă bicicleta mai merită banii. Dacă e murdar, șterge-l cu o cârpă și privește-l atent la lumină, mai ales în jurul sudurilor, sub țeava înclinată și în zona pipei de direcție. Orice fisură, îndoitură sau urmă de reparație acoperită cu vopsea groasă este motiv să renunți, chiar dacă prețul pare excelent.
La cadrele de aluminiu și de carbon, loviturile vechi pot lăsa deteriorări care nu se văd de la distanță. Un sunet înfundat, când bați ușor cu o monedă pe țeavă, față de unul clar în alte zone, poate trăda un strat deteriorat. La oțel, rugina de suprafață nu e gravă, dar rugina care a mâncat metalul, cu bășici sub vopsea, este. Furca trebuie să fie dreaptă: privește bicicleta din față și verifică dacă roata se aliniază cu cadrul.
Cum verifici transmisia și frânele?
Transmisia înseamnă lanț, casetă, pedalier și schimbătoare. Un lanț uzat se întinde și, în timp, strică și pinioanele, iar înlocuirea întregului set costă mai mult decât ai crede. Un test simplu: trage lanțul de pe foaia din față; dacă se desprinde vizibil, e uzat sau pinioanele sunt tocite. Dinții pinioanelor trebuie să fie simetrici, nu ascuțiți ca niște aripioare de rechin.
- Rotește pedalele cu bicicleta ridicată și schimbă toate vitezele, în sus și în jos; schimbarea trebuie să fie fermă, fără sărituri.
- Apasă puternic ambele manete de frână: ele nu trebuie să ajungă la ghidon, iar bicicleta nu are voie să se miște.
- Verifică plăcuțele sau saboții: dacă mai au canelură vizibilă, sunt bune; dacă sunt lucioase sau crăpate, se schimbă.
- La frânele pe disc, caută urme de ulei pe disc sau scurgeri la etrier; ele se rezolvă greu și costă.
- Mișcă pedalierul lateral; jocul indică lagăre uzate.
Cum arată roțile și anvelopele unei biciclete bune?
Ridică fiecare roată și învârt-o. O roată corectă se rotește fără să sară lateral între saboți și fără să atingă cadrul. Spițele rupte sau moi se simt dacă le strângi două câte două cu mâna. Anvelopele cu crăpături fine în cauciuc sunt îmbătrânite chiar dacă nu au fost folosite mult; se schimbă, iar prețul ar trebui să țină cont de asta.
Apasă pe șa și pe ghidon: nimic nu trebuie să scârțâie sau să se miște. Jocul în pipa de direcție, simțit când tragi frâna din față și împingi bicicleta înainte, arată că rulmenții sunt slăbiți. Toate acestea se pot repara, dar fiecare reparație trebuie scăzută din preț.
Cum faci proba și ce îl întrebi pe vânzător?
Nu cumperi fără să parcurgi măcar două sute de metri pe bicicletă. Urcă un deal mic și coboară-l, frânează brusc, schimbă vitezele sub efort. Dacă vânzătorul refuză proba, ia refuzul drept răspuns.
Întreabă de când are bicicleta, de ce o vinde, unde a ținut-o și dacă a căzut vreodată. Răspunsurile vagi sau contradictorii contează la fel de mult ca defectele. Cere numărul de serie, de obicei gravat sub pedalier, și notează-l. Bicicletele furate circulă și pe platformele de mici anunțuri, iar o factură veche sau o fotografie cu vânzătorul pe bicicletă sunt dovezi utile. Multe reguli de prudență sunt aceleași ca la cumpărarea unei motociclete folosite, unde verificarea documentelor și a stării tehnice contează la fel de mult.
Cum negociezi prețul unei biciclete folosite?
Prețul se discută pe baza defectelor găsite, nu pe baza impresiei. Notează ce trebuie înlocuit: un lanț, două anvelope, plăcuțe de frână. Caută prețul pieselor într-un magazin și propune o sumă rezonabilă, explicând calculul. Pentru o discuție care nu strică înțelegerea, merită citit ce se spune despre negocierea prețului fără să pierzi afacerea. Iar pentru principiile generale ale achizițiilor de mâna a doua, ajută și materialul despre cumpărăturile second-hand.
Întrebări frecvente
Ce vechime are o bicicletă second-hand care mai merită cumpărată?
Vechimea contează mai puțin decât starea. Un cadru de oțel sau aluminiu bine întreținut rezistă zeci de ani, în timp ce o bicicletă de câțiva ani, folosită intens și ținută afară, poate fi epuizată.
Merită să cumpăr o bicicletă fără acte?
Se poate, dar cu prudență: verifică numărul de serie, cere orice dovadă a proprietății și evită ofertele mult sub prețul pieței.
Cât ar trebui să rezerv pentru reparații după cumpărare?
Rezervă aproximativ o zecime din preț pentru consumabile precum lanț, cabluri, plăcuțe sau anvelope. Dacă ai găsit defecte mari, prețul negociat trebuie să le acopere.
